Roz Bombon și cele 66 de procente 😉

Roz Bombon și cele 66 de procente 😉


Pamflet

Este unul cu chelie

Un slugoi, s-avem pardon,

N-are nici o meserie

Și îl cheamă Roz Bombon!

S-a născut beizadea

Undeva în Ocna Mureș,

Tatăl pesedist sadea

Și copilul tare gureș!

De la tată a moștenit

Chiar cu vârf și îndesat

Cum să fie parvenit

Și să fure de la stat!

Mafiotul ăla chior

L-a adus în București,

Și de-atunci lătrând de zor

Pe centură îl găsești!

Sus cutare, jos cutare

A strigat și strigă încă

Îndesând în buzunare

Milioane fără muncă!

A prostit atâta lume

Ăsta-i lucrul cel mai trist,

Dând din mâini și făcând spume

Marțafoiul ziarist!

Prin întreaga Europă

Dracul umblă în sutană,

Că au vrut românii popă

Și cu coadă și cu blană!

Umblă țanțoș jagardeaua

Minte de îngheață apa,

Tacticos freacă luleaua

Și românul dă cu sapa!

El ca un nabab trăiește

Bogat azi, bogat și mâine ,

Și românul robotește

Ca să aibă bani de pâine!

Taci române și trudește

Precum boul la căruță,

Și prostia ți-o plătește

Că l-ai uns pe Aghiuță!

Stai cu botnița la gură

Țara e o pușcărie,

Roz Bombon în timp ce fură

Trage și câte-o chindie!

Te întreb acum pe tine

Dragul meu român de rând,

Ce mă vezi nebun pe mine

Proști suntem…dar până când?

Acesta este un pamflet, orice asemănare cu persoane reale este pură întâmplare!

Demonii Justiției

Demonii Justiției


Pamflet

Sunt români care așteaptă să adopte zece ani

Și voi dați copiii țării, dubios, cu iz de bani,

Nu-i de-ajuns că-n alte state, pruncii noștri sunt furați

Fără pic de demnitate și din țară îi cedați!

Asta e ‘naltă trădare, atentat la sfânta glie

Nu vedeți că țara moare, fiindcă voi sădiți prostie!

Azi justiția coruptă, se află în cârdășie

Cu dușmanii, cu penalii, și te fură Românie!!

Mie-mi cereți să respect, legile fără tăgadă

Și dacă greșesc vreodată, mă târâți în beci cu zgardă!

Iară voi în văzul lumii, abuzați fizic un prunc

Zilnic mă loviți cu pietre și voi vreți ca să n-arunc?

Viermilor ce-n astă țară împărțiți cum vreți dreptatea

Ați ajuns ca să decideți, viața, viitorul, moartea!

Unde ești tu Țepeș Doamne? Lacrimi cad și îți duc dorul

Ne-a îngenuncheat demonic, azi, neghina și mohorul!

Vreți o țară ca afară, vă vreți țara înapoi

Dacă nu stârpim infernul, ne strivește el pe noi!

Astă hoardă nesătulă ține țara în perfuzii

Și românul cu branulă se hrănește cu iluzii!

Noi trăim în sărăcie și în muncă arestați

Ei se plimbă cu „merțane ” și-s de toate îmbuibați!

Sunt plătiți din banii noștri să descopere hoția

Noi toți ne certăm ca proștii și-ăștia fură România!

Vă iert pe toți… ✍️

Vă iert pe toți… ✍️


„Vă iert pe toți cei care m-ați irosit și care m-ați folosit, ascunși după măștile bunelor intenții și ale dragostei.

Vă iert pe toți cei care mi-ați luat pacea sufletească și care mi-ați oferit nopți albe, pline de frământări și de lacrimi.

Vă iert pe toți cei care mi-ați luat câte ceva, fie că au fost lucruri, timp, visuri sau oameni pe care i-am iubit și de care depindeam sufletește.

Vă iert pe toți cei care m-ați mințit, care mi-ați înșelat așteptările, care m-ați trădat și care m-ați lovit pe la spate, nemeritat.

Vă iert pe toți cei care, prin disprețul vostru, ați reușit să mă faceți să cred că nu sunt destul de bună și de frumoasă, că nu sunt demnă de voi, că nu am nicio valoare și că nu merit să fiu prețuită.

Vă iert pe toți cei care m-ați amăgit cu promisiuni frumoase doar pentru a-mi câștiga iubirea.

Vă iert pe toți cei care mi-ați întors spatele și care v-ați făcut nevăzuți în cele mai grele momente ale vieții mele.

Vă iert pe toți cei care ați stat în fața mea numai cu mâna întinsă, dar care nu mi-ați oferit niciodată nimic.

Vă iert pe toți cei care m-ați lovit peste obrazul pe care în trecut l-ați pupat și l-ați mângâiat.

Vă iert pe toți cei care ați încercat să mă schimbați, să îmi luați libertatea de a fi eu, să mă asimilați turmei și să mă minimalizați.

Vă iert pe toți cei incapabili să mă cunoașteți, care m-ați denigrat și care m-ați judecat după standardele voastre mici și niciodată după calitățile mele.

Vă iert pe cei care ați fost indiferenți la durerile mele, care mi-ați oferit priviri răutăcioase atunci când aveam nevoie de un zâmbet, care m-ați rănit cu cuvinte grele atunci când aveam nevoie de o vorbă bună și care mi-ați întors spatele atunci când aveam nevoie de o îmbrățișare…

Vă iert, pentru că vreau să îmi eliberez sufletul și mintea de voi.

Să fiți fericiți! ”

Sursa: Irina Binder, “Insomnii”

Cred că nu mai este de spus decât:

AMIN!🙏

Singura femeie cu care poți să-ți „înșeli” nevasta…✍️

Singura femeie cu care poți să-ți „înșeli” nevasta…✍️


Singura femeie cu care poți să-ți „înșeli” nevasta… După 21 de ani de căsătorie, soția mea a dorit să ies cu altă femeie la cină și la un film. Mi-a spus “Te iubesc, dar știu că și această femeie te iubește, și i-ar plăcea să petreacă puțin timp cu tine”. Această femeie cu care soția mea voia să ies era mama mea, care era văduvă de 19 ani, iar cerințele serviciului meu și ai celor 3 copii însemnau că puteam să o vizitez doar ocazional. În acea seară, am sunat să o invit la cina și la film. “Ce e cu tine, s-a întâmplat ceva?” a întrebat ea. “M-am gândit ca ar fi plăcut să petrec timp cu tine”, i-am răspuns. “Doar noi doi.” S-a gândit pentru un moment, și apoi a zis “Mi-ar plăcea foarte mult.” În acea Vineri, după muncă, am pornit spre ea și eram puțin îngrijorat. Își aranjase părul în bucle și a purtat rochia pe care o purtase când a sărbătorit ultima aniversare a căsătoriei ei. A zâmbit, și fața ei era la fel de luminoasă ca cea a unui înger. “Le-am spus prietenilor mei că ies cu fiul meu, și au fost impresionați” a spus ea, intrând în mașină. “Abia așteaptă să audă totul despre întâlnirea noastră.” Am mers la un restaurant care, deși nu era elegant, era foarte plăcut și cu o atmosfera deosebită. Mama mi-a luat brațul ca și cum ar fi fost soția președintelui Americii. După ce ne-am așezat, a trebuit să-i citesc meniul. Ochii ei mai vedeau doar literele mari. Ajuns la jumătatea meniului, mi-am ridicat privirea, și am văzut-o pe mama cum se uita la mine. Avea un zâmbet nostalgic pe buze. “Eu eram cea care îți citea ție meniul când erai mic” spuse ea. “Atunci acum e momentul să te liniștești, și să mă lași să îți întorc favorul” am răspuns eu. În timpul cinei, am avut o conversație plăcută – nimic extraordinar, pur și simplu am aflat despre evenimentele recente din viața celuilalt. Am vorbit atât de mult încât am uitat complet de film. Când am ajuns acasă la ea, mai târziu, a spus “Am să mai ies cu tine, dar numai dacă mă lași să te invit eu”. Am fost, bineînțeles, de acord. “Cum a fost cina ta?” m-a întrebat soția, când am ajuns acasă. “Foarte frumoasă. Mai frumoasă decât mi-aș fi putut imagina” i-am răspuns. Câteva zile mai târziu, mama a murit datorită unui infarct. S-a întâmplat atât de subit încât nu am avut ce să fac pentru ea. Ceva timp mai târziu, am primit un plic cu o copie a notei de plată de la restaurantul unde am fost. Pe o hârtie atașată ei scria “Am plătit nota în avans. Nu eram sigură că o să pot să ajung la următoarea întâlnire; însă în orice caz am plătit două tacâmuri, unul pentru tine și unul pentru nevasta ta. Nu vei știi niciodată cât a însemnat acea seară pentru mine. Te iubesc, fiule.” În acel moment, am înțeles importanța de a spune “Te iubesc!” la timp, și de a acorda celor dragi timpul pe care îl merită. Nimic în viață nu este mai important ca familia.💕

Clipele Frumoase🙏🤗

Clipele Frumoase🙏🤗


Clipele frumoase ale vieții se măsoară în ceea ce Dumnezeu ne aduce în viață spontan. Trebuie doar să ne oprim și să ascultăm. În acea clipa vom putea găsi totul, natura, liniștea, iubirea și pacea din suflet.

Sâcâitori! 🙂

Sâcâitori! 🙂


Așa de plați și sâcâitori au devenit ăștia din Guvern, cu ezitările și amețelile lor, încât a început să-mi fie dor de prostiile spuse de Țurcanca, măcar te și apuca râsul ….uneori! Ăștia de acum n-au pic de haz!

Aproape Că…🙂

Aproape Că…🙂


Se înalță pân’ la ceruri dulci miresme călătoare,
Răspândind în tot văzduhul vraja teilor în floare.
Iar în nopțile senine, când se lasă blând răcoarea,
Adierile divine îți trezesc din somn visarea
Și te poartă în abisuri prin iubirile trecute
Să cutreieri fără teamă pe cărările știute,
Când la braț cu fericirea te plimbai pe vechi alei,
Pe sub bolta înstelată și-n parfum de flori de tei…
Inima-mi bătea nebună de atâta încântare
Și-ameţită de mireasmă, ți-am dat prima sărutare…
Luna ca o ștrengăriță mă privea ‘ntre crengi pitită:
,,Ce fetiță cu codițe prima oară-ndrăgostită!”…
Port în suflet amintirea celui de întâi ,,păcat”:
Ochii tăi senini ca cerul ți-un sărut înmiresmat…
Vreau, cândva, când va fi vremea, ( într-un iunie să vină!)
Să se afle teii-n floare (noaptea, când e lună plină!)
Din mireasma lor dulceagă și în sunete de nai
Să-mi iau ultima suflare, să o duc cu mine-n rai…
Într-un Sătuc 🙂🤗

Într-un Sătuc 🙂🤗


Într-un sătuc ce nu mai are,

Decât câțiva ochi rugători,

Se plimbă peste uliță uitarea,

Ce mușcă din țărână și trifoi.

Cândva pe-aceste mici străduțe,

Fugeau în stoluri mulți copii,

În grabă mare să se-ascundă,

De cel ce număra de zor.

Treceau căruțe încărcate, de cai și boi fiind aduse,

În case pline cu de toate:

Oameni, copii, păsări și dobitoace,

Ce îți lua o zi întreagă să le numeri.

Și forfota din zi de sărbătoare,

Avea un iz de pitorească povestire,

Fote și ii cusute de femei,

Ce nu știau ce-i aia oboseala.

În ritm armonic ce tresaltă firea,

Întregul sat se răsucea în horă,

Săltând piciorul ce-a umblat desculț,

Mai îmbiba pământul cu-a lor energie.

Cât ține ziua pe a ei lungime,

Pornind de la crăpatul zorilor-de-zi,

În cele șase zile ale săptămânii,

Munca la câmp le aducea roșu-n obraji.

La ceasul asfințitului de soare,

Se adunau cuminți la șezătoare,

Tineri ce își croiau în viață al lor drum,

Erau ochi și urechi la înțelepții cu perciuni cărunți.

Acum sătucul e lipsit de viață,

De parc-ar fi o poză dintr-o carte,

În care autorul povestește,

Cum s-a produs exodul unei nații.

Pământul părăsit se crapă

Și nu din lipsa ploii hrănitoare,

Ci dorul după palmele bătătorite,

L-a transformat într-o pârloagă fără margini.

Într-un sătuc ce nu mai are glasuri,

Care să poarte prin viu grai tradiția străbună,

Se mai aude clopotul plăpând,

Ca amintire a copilăriei pure.

Dacă…🤗

Dacă…🤗


Dacă oamenii ar înțelege că viața se măsoară în clipe frumoase, s-ar certa mai puțin, și nu ar lăsa cu așa ușurință să plece oamenii dragi din viața lor. Un suflet pe care-l iubești luminează întreg pământul cu splendoarea lui, pentru că nimic nu se poate compara cu emoțiile unei iubiri imense.

Fidelitate ❣️

Fidelitate ❣️


Ia-mă iubite,
Îneacă-mă-n mare,
Poartă-mă apoi pe brațele tale
Și tot ai s-auzi a iubirii mele chemare.
Ia-mi inima,
Arunc-o în munți
Și ecoul purtat de aprigul vânt
Tot îți va spune: „mi-e dor”.
Torturează-mi sufletul, mintea,
Apoi închide-te-n casă,
Pune-ți zăvoare, lacăte, lanțuri
Și tot am să-ți spun: „te iubesc”.