Fără să știi, o lași să moară.
Te-ncrezi uitării fără seamă,
Neștiind că-n veci, a doua oară,
Vei mai fi prunc pentru-a ta mamă.
Cumplit o doare și nu ține
În inimă răceala ta…
E veșnic soare pentru tine,
Care și stins ți-ar lumina.
O candelă aproape gata,
Stă spânzurată de perete.
O mamă își acceptă soarta
Un joc cu-alunecoase trepte.
Cu ochii țintă spre icoană,
Așteaptă să apară-n prag
Rostindu-i: ,,Sărut-mâna, mamă! „,
Fiul străin, crescut cu drag…
Și te vei ști plângând, copile!
Și vinovat de-o soartă crudă…
La rându-ți pustiit, dar cine
Acum la ,,mama” sa-ți răspundă?
Va fi chiar mâine…Cine știe?
Suflet străin de-acest pământ.
Recunoștința ta târzie,
E-o lumânare pe mormânt.
Reclame
M-ai întrebat odată în vis de ce aș locui în ochii tăi și am zâmbit, nu ți-am răspuns niciodată…chiar dacă aș răspunde
Lacul este nemodelat. Poți turna apa în orice vas, ea va lua forma vasului. Dar nu poți turna gheața în niciun vas; ea va rezista, se va opune, nu va lua niciodată forma vasului. La tine vin două feluri de oameni: unii care vin precum apa; supunerea lor este simplă, sunt foarte inocenți, ca niște copii, nu se opun.Pot beneficia de ajutorul meu spiritual chiar din prima clipă. Nu este nevoie de timp. Apoi vin oameni din cea de-a doua categorie: cu o mare rezistență, cu frica; se protejează pe ei însăși, se blindează. Ei sunt ca gheața. Este foarte greu să-i ajuți pe aceștia să devină fluizi. Le este teamă că-și vor pierde identitatea. Da, ei își vor pierde identitatea pe care le-o da soliditatea, aceea care dă suferință și nimic altceva. Când ești solid ești ca o stâncă moartă. Nimic nu poate înflori în tine și nu poți fi fluid. Când curgi, ai seva, ai energie, dinamism, ești creativ, ești o parte din Dumnezeu. Când ai înghețat nu mai ești o parte a acestei revărsări, nu mai ești o parte a acestui ocean uriaș; ai devenit o insuliță, …înghețată.”
Obsesia mentală devine experiență de viață, chiar dacă nu respectă întru totul forma gândurilor noastre.
Am obosit să tot spun…
Mai strânge-mă la pieptul tău, iubite,
Iubirea e mai presus de noi…e perfecțiunea sufletului uman. Iubirea ne ajută…ne împinge să uităm tot ce e rău. Iubirea nu se redefinește, ea ne arată cine suntem de fapt. Iubirea poate fi un foc tăcut, dar care ne încălzește sufletul. Din cauza unor neînțelegeri uni dintre noi refuză să se mai ridice din teama suferinței…și așa se nasc suferințele din dragoste, însă…de iubit…iubim din nou aceiași persoană dacă iubim cu adevărat și iubirea e sinceră și curată.
Bună, dragul meu, scumpa iubire a sufletului meu, cu gândul la tine îmi imaginez că ești lângă mine, iar eu mă topesc de dragul tău. Acum scriu cu gândul doar la tine…; mi-e dor…mi-e foarte dor iubirea mea. Nu mi-am dorit niciodată mai mult decât ți-ai dorit și tu, …acum…îmi duc mâna la inimă și te strig în tăcere:, știu…mă auzi…simt asta și văd cum și tu suferi ca și mine. Acum aud cuvintele tale de iubire și dor ce îmi fac inima să pulseze și simt că nu-mi încap în piele de fericire. Au fost și suspine, lacrimi, însă cuvintele tale de iubire a făcut să treacă tot răul din trecut, iar eu voi avea grijă de iubirea noastră ca nu cumva să se ofilească vreodată. Abia aștept să mă strângi din nou la pieptul tău…îmbrăcându-mi ființa cu blândețea și privirea ta senină. Tu iubirea mea reprezinți pentru mine cel mai minunat lucru ce mi s-a întâmplat vreodată în viața, însă mai știu că anii nu așteaptă și ne răpesc multe…de aceea inima mea te iubește necondiționat, simte zi de zi dorul de tine și e răbdătoare pentru ziua când nu va mai fi nevoie să stea cu teama de trecere a timpului. Poate că într-o zi sufletele noastre se v-or așeza la locul lor și se v-or odihni așa cum și trebui. Însă…să lăsăm viitorul pentru că eu nu vreau să gândesc acum mai mult decât îmi pot permite, important e prezentul, acest prezent în care noi doi suntem alături, uniți și ne iubim. Doamne ce bine mă simt în brațele tale…îmi dai energie…îmi dai viață…mă simt specială…poate că tu nu ai văzut asta în ochii mei, însă sufletul meu este o totală bucurie…fericire…Iubire, eu voi lăsa sufletul să-ți vorbească prin scris ceea ce port pentru tine, așa mă pot exprima mai bine…mai liber…
Acolo-ntr-un portal de raze
Strivite gânduri… ce le-ndemn să plece