🚢Parfum De Vis⛈

🚢Parfum De Vis⛈


Acolo-ntr-un portal de raze
din liniștea albastră rece
răsfrântă-n zarea de topaze
prin vers iubirea mea va trece
Va lua cu ea în drum vapoare
și mateloți pierduți pe valuri
printre sirene-n vals pe mare
cu care se iubeau pe maluri
Și va ploua din când în când
cu lacrimi plânse-n cer de nori
va ninge-n iarnă aducând
petale-n fulgi de nea din flori
Fiorii strânși din mângâieri
din sărutări pe trupu-ncins
vor povesti printre tăceri
de-o dragoste ce ne-a învins
Doar trupul poate să dispară
Iubirea n-o va lua cu el
și n-are cum din ea să piară
parfum din vis de menestrel

Reclame
☕Drum Șerpuit…✍

☕Drum Șerpuit…✍


Strivite gânduri… ce le-ndemn să plece
din amintiri ce-n taină reverberau dureri…
Și florile, pe ram, crescând în iarna rece,
se amăgeau zadarnic s-ajungă-n primăveri…
Dintr-un izvor de suflet eu am umplut ulcior,
și-am dat să bea iubire la omul însetat,
dar mulți l-au făcut cioburi. Eu l-am lipit cu dor,
și i-am iertat, că, poate, n-a fost intenționat…
Mi-e drumul încă-n față, prin junglă, șerpuit,
capcane la tot pasul, pericole la pândă…
Mi-e pasu-agil și sprinten, dar simt c-a obosit,
și bietul meu destin încearcă să mă vândă…
Se face-ndată noapte și mă grăbesc s-ajung,.
dar nici eu nu știu unde și cine mă așteaptă…
E drumu-n întuneric și-mi pare-atât de lung,
și merg pe ocolite, nu țin doar calea dreaptă…
Întrezăresc, deodată, lumini departe-n ceață…
Mă uit mai bine-n jur și văd geamul deschis.
Am adormit, se pare, și-acum e dimineață.
Îmi fac cu drag cafeaua. Ce bine c-a fost vis!

❄Zăpezi…❄

❄Zăpezi…❄


Ne trosnesc sub pași oglinzi
Din înghețul peste noapte
Abur din sărut și șoapte
Când în brațe tu mă prinzi
Plâng copacii prinși în chingi
Și de chiciură se scutur
Ramuri zbat aripi de flutur
Ca-ntr-un vis ce-n dor îl stingi
Mă strecor sub mâna-ți caldă
Și m-ascund la tine-n haină
Cuibărită ca-ntr-o taină
Când mistere-n cer o scaldă
Ninge-ncet cu fulgi ce zboară
Rătăcind prin brazi pe drum
Tu ai dispărut prin fum
De-amintiri ce n-o să moară

🤔Mă-nreb…✍

🤔Mă-nreb…✍


Mă-ntreb ce-ai înțeles din mine,
Eu, joc de puzzle-mprăștiat,
Printre dileme răsfirat,
Dansând pe-o scenă în ruine…
Tablou în veșnică mișcare,
Am râs și-am plâns, când m-ai jucat,
Cu suflet trist, scos la mezat,
Simțeam, când mă atingi, că doare…
Mă-ntreb de n-a fost timp pierdut,
Pentru-amândoi, vânând norocul,
Jucându-ne, naiv, cu focul,
Doi miei, la primul lor păscut…
Prea mult efort ți-a luat, se pare,
Imaginea să mi-o refaci…
N-a fost de-ajuns doar să mă placi,
Abandonând orice-ncercare…
Mă-ntreb ce-ai înțeles din mine,
Tu, trecător prin viața mea,
Primind, în dar, o mică stea,
Ce strălucea, schimbând destine…

💐Lăsați-ne…🍃

💐Lăsați-ne…🍃


Să nu furați parfumul primăverii
Şi nu impozitați a ei venire!
Lăsați-ne, un strop de fericire
Să respirăm tăcuți, în pragul serii!
Nu puneți bir pe razele de soare!
Lăsți-le să ne-ncălzească iar,
Că-i rece-al vieții noastre calendar,
Şi fericirea noastră-i la strâmtoare…!
Pe verdele ce va veni curând,
Nu aruncați culoarea voastră gri!
Lăsați-ne, măcar pentru o zi
Să bucurăm al minții noastre gând!
Să nu furați parfumul primăverii!
Nu puneți bir pe razele de soare!
Lăsați-ne-n durerea ce ne doare:
Aceea de-a ne fi sortit tăcerii…!

❄Iarna Dintre Noi☃

❄Iarna Dintre Noi☃


Ah vântul cum ne suflă rece
Când trup cu trup tăcut se-atinge
Copac de suflet ne va ninge
Un ram de dor ce-o să se-aplece
Și mâna mea cu-a ta-n dezmierd
Ca două păsări făr’ aripe
Vor zbate-n tremurate clipe
Dulci amintiri ce-n timp se pierd
Ne-au plâns speranțe înghețate
Și-atâtea nopți pierdute-n treacăt
De doruri ce-au rămas sub lacăt
Visând iubiri fără de moarte
Vom îndura din nou o iarnă
C-un alb murdar nepăsător
Ne vom preface că nu dor
Tristeți ce le-am ascuns sub haină

💌Târziu✍

💌Târziu✍


Oh, tu, cel care-ai stat ascuns,
Atâtea nopți, când eu am plâns,
Și te-am visat, de-atâtea ori,
Din miez de noapte până-n zori!
Din care lumi, din care zboruri,
Te-ai strecurat la mine-n doruri,
Și viața mi-ai întors pe dos?
E prea târziu destin să-mi cos
Cu ace noi și cu-alta ață,
Din resturi ce-au rămas din viață…
Om sta mirați și ne-om privi,
Și sentimente ne-or strivi…
Ne vom atinge doar în treacăt,
Și vom păstra pe suflet lacăt…
Nici nu vom ști ce-a mai rămas
Din gânduri ce-au ucis un glas…
Și vom fi doi trădați de-o soartă,
Ce ne-a închis în nas o poartă,
Plecați pe-un drum Sens Interzis,
Iubindu-ne pe-ascuns în vis…

🌵Deznădejde✍

🌵Deznădejde✍


_ Viața? Este doar tristețea unei lumi fără hotar,
Amăgirea unei inimi care bate în zadar,
E ciudata mângâiere pe o rană care doare,
Bogăția ce se-aduce unui suflet care moare,
E pedeapsa ce ți-i dată pentru nu știu ce păcat,
E minciuna ce ascunde adevăru-adevărat,
E durerea ce-i e dată sufletului care tace
Scormonindu-i prin unghere de păcate să-l dezbrace,
Este chipul moștenirii celor alungați din rai
E năluca fericirii ce-o dorești și vrei s-o ai,
Este timpul ce în goană ți se-arată în privire
Și rămâne, din păcate, doar o tristă amintire…
_ Tu dorești ca, petrecând-o, să o guști ca pe-o licoare?
Toată vraja din iubire și mireasma unui vis?
O! Trezește-te, copilo, viața nu-i cum ți se pare!…
Te-ai născut din nebunie și trăiești cum ți-este scris!…

📖Lui Eminescu…✍

📖Lui Eminescu…✍


Dintre sute de condeie care zgârie hârtia,
Vrând să pară creatoare de catrene geniale,
Câteva mai sunt în stare să aştearnă poezia:
Celelalte, mediocre, înşirând cuvinte goale,

Se trudesc, nevoie mare, şi se vor a fi talente,
Dar se-mpiedică de rime şi se screm fără-ncetare,
Reuşind într-un final, să producă excremente,
De poeți fără de har, şi lipsite de valoare…

Apărute peste noapte, genii în literatură,
Ce nu ştiu, nici două fraze să le lege între ele,
Bubuind de aroganță şi duhnind de incultură,
Pe pământ purtându-şi paşii, se visează printre stele.

Asta am dorit a-ți spune că pe-aici se mai petrece,
Domn al versurilor scrise din dorință şi iubire,
Ce din ceruri înstelate îți arunci privirea rece,
Peste dusa spre pieire, şi stricata omenire …!

Cârcotaşi fără valoare, opera-ți pun la-doială.
Habarnişti şi mediocri, versul tău batjocoresc,
Şi cu-a lor neruşinare, se întrec în behăială,
Bârfind fără încetare, tot ce este românesc…