N-aud acum decât tăcerea ta,
Și chipul nu ți-l văd decât în vise
Și mi-aș dori să-ți pot în inimă intra
Dar cum să intru? …porțile-s închise.
*
Degeaba întind mâna să te-ating,
Căci nu știu ce distanță ne desparte
Și n-aș vrea să-nțelegi că-ți cer ceva
Și nici nu știu cât ești acum de aproape.
*
Doar noaptea te mai văd prin somn,
Când toate stelele-s aprinse
Și vreau atât de mult să nu se facă zi,
Căci e atât de greu să te trezești din vise.
*
Degeaba întind degetele să te-ating,
Căci nu știu ce distanță ne desparte
Și doar în gânduri pot să te cuprind
Tăcuta-n clipele târzii, din noapte.
Când Nu Știm Unde Rulează Filmul✍
Ochii care privesc fumuseţea o şi creează. Inima care simte frumuseţea o şi transmite. Mintea care gândeşte binele îl şi înmulţeşte. Pentru că oamenii au reprezentări cu ajutorul percepţiei, lumea adevărată se află în interiorul nostru iar ceea ce credem că este în afară reprezintă o proiecţie.Filmul experienţelor umane se desfăşoară pe ecranul interior. Ceea ce vedem a fi experienţă reală palpabilă a vieţii este „ecranul de la cinema”. Confuzia pe care o facem la acest nivel este milenară iar oamenii se chinuie să devină conştienţi că „lumea palpapabilă este ecranul” deşi filmul rulează în mintea noastră.De câte ori ne repezim să schimbăm realitatea acţionând asupra celor din jurul nostru şi de câte ori alergăm înnebuniţi să schimbăm circumstanţele e ca şi cum la cinematograf ne-am repezi să schimbăm filmul prin acţiuni asupra ecranului. Acest tertip ne reuşeşte uneori numai pentru că de fapt am schimbat filmul în mintea noastra.Când nu ne reuşeşte este pentru că am uitat unde ruleaza filmul; vrem să schimbăm imaginile de pe ecran în timp ce în minte rulează exact ceea ce nu vrem sa fie. A doua confuzie provine din neînţelegerea că oricare altul din preajma noastră face aceeaşi confuzie, adică îşi creează propriul film.Când filmele se potrivesc vedem lumea cu aceeaşi ochi; reuşim să comunicăm, să ne apropiem, să ne sprijinim, să creăm împreună în diferite moduri. Când filmele noastre conţin diferenţe esenţiale, personaje, concepte şi idei diferite s-ar putea chiar să fim în conflict. Suferinţa poate dispare atunci când înţelegem că scenariile se schimbă în mintea noastră asumându-ne în acelaşi timp schimbarea pe care o pot aduce cu sine orice alt scenariu, actori şi evenimente.Maniera este expresia involuntară sau incidentală pe care o dăm gândurilor şi sentimentelor noastre cu ajutorul privirii, tonului şi gesturilor.Priveşte chipul celui cu care vorbeşti dacă vrei să-i cunoşti adevăratele sentimente fiindcă omul îşi poate stăpâni mai uşor vorbele decât expresia feţei. Anumite acţiuni pot fi făcute cu intenţie (bună sau rea), iar anumite declaraţii pot fi repetate din rutină. Modul în care facem o favoare este de multe ori socotit mai de preţ decât însăşi favoarea. Obligaţia reală poate izvorî dintr-o serie de motive îndoielnice: vanitate, afectare sau interes; cordialitatea persoanei care ţi-a făcut binele şi care te întreabă ce mai faci sau îţi strânge mâna, nu poate da loc niciunei interpretări greşite. Felul în care faci ceva, indiferent ce, marchează măsura şi forţa gestului şi decurge în chipul cel mai nemijlocit din sentimentele tale imediate sau obişnuite punându-şi pecetea pe caracterul faptei; restul de acţiuni poate fi executat şi de un automat.Iubirea – în forma ei divina, în forma ei reală, reprezintă o putere pe care nu putem să ne-o imaginăm. Este puterea care ţine universul întreg într-o ordine firească. Este puterea care-i dă viaţă seminţei şi puterea fără de care niciunul dintre noi n-ar putea respira nici măcar o secundă.
DE aceea iubirea nu poate să dispară! Este imposibil să dispară singura stare absolută a universului şi ceea ce este cu adevărat Real. Dispare, însă, în vieţile noastre, capacitatea minţii de a percepe iubirea. După doi-trei ani de dragoste, după cinci sau şapte ani, mintea scoate de sub obroc, din beciul inconştient toate aberaţiile pe care le-a crezut realităţii.
Poate că ar trebui să simţim că iubirea nu este o încălzire glandulară si nici o pasiune înrobitoare, cât o stare permanentă a sufletului omenesc. Iubirea nu dispare, ci dispare numai mintea capabilă s-o perceapă.
💌Povești Colorate✍
Fiecare ne scriem viața ca pe o poveste, o țesem cu ață colorată de multe ori și lăsăm cenușiul în sertare ascunse amintirii și sufletului nostru plăpând și mare în același timp. Desenăm finaluri fericite și ceruri albastre fără nori. Doar
soarele și stelele îl îmbracă în straturi de fericire. Și e lumea noastră fericită… Dar ne lovim atât de des de deziluzii, de realități strâmbe și povești cu finaluri neașteptat de triste. Era mai bine oare să privim realist totul? Sau acele momente de exaltare, de speranță ne-au dat tărie și încredere? Să îndrăznim să visăm din nou sau să privim drept și fără iluzii? Eu aș zice că e frumos să visăm, că doar așa putem atrage împlinirea și viitorul pe care ni-l dorim. Dacă nu vine o dată, poate veni a doua oară, nu se știe niciodată. Îmi scriu povestea în cuvinte colorate, dulci și satinate, îmi visez iubirea cea mare cu ochii deschiși și o îmbrățișez în fiecare noapte… o
aștept pentru că e acolo, undeva. De ce sa zic “nu va veni”, când pot să mulțumesc că se apropie?
💕Adevărata Dragoste💕
O zi de iarnă frumoasă…ningea frumos și eu trebuia să merg pe teren. Înainte de plecare dau telefoane celor care știu că se pot deplasa la sediu unde lucrez. Un bătrânel îmi răspunde să mai întârzi puțin că va veni pentru a ridica ajutoarele ce i se cuvenea. Am așteptat bătrânul. A venit și în timp ce aștepta la rând i s-a făcut rău. I s-au dat pastile pentru tensiune…deoarece uitase să și le ia dimineața.După ce și-a revenit i-am spus că îl voi ajuta și voi merge personal cu el acasă. Mergând cu el spre casă l-am întrebat de ce, sau ce îl supărase de făcuse tensiune. Bătrânul a lăsat capul în pământ și mi-a spus că mai are puțin și el trebuie să ia micul dejun cu soția. Bun i-am spus, doar câteva minute în plus conta… mai ales, soția nici nu știa cine este el de câțiva ani buni…deoarece suferea de alzheimer. Bătrânul mi-a spus…- ea nu mă cunoaște, dar o cunosc eu pe ea. Am amuțit…mi-au dat lacrimile. Dragostea adevărată asta este, nu cea fizică, dragostea… este ca să fi alături și la bine și la greu să acceptăm ce este, ce-a fost și ce încă nu s-a întâmplat.
❤Iubire Neîmpărtășită – 2008💓
E seară…trecut de ora 22, iar eu mă uit pe fereastră spre cer, încerc să găsesc răspunsuri la o iubire ce nu o pot împărtăși…și nu găsesc deloc. Sufletul îmi tot repetă să împărtășesc iubirea, pentru că iubirea neîmpărtășită nu este iubire. Știu, e un sentiment care se va transforma în chin cândva, un sentiment destul de dureros, cu care nimeni nu se poate obișnui. Dar cum să fac?, Dacă nu se poate,…Sufletul mă îndeamnă, inima, probabil e centrul de greutate și mă reține să împărtășesc iubirea. Au trecut aproape 2 ani și poate v-or mai trece mulți fără ca el să știe c-a fost iubit de mine. De ce toate astea? Oare nu mi-ar fi mai bine dacă i-aș împărtăși iubirea?, Nu…nu, pentru ca nu știu ce îmi va răspunde și mai bine tac….și vorbesc singură de iubirea mea imaginară, de cum văd eu iubirea, de cum îmi doresc eu să fie iubirea. În primul rând cred că inima este un ’’țap ispășitor’’ invocat de toți. Nu îmi place cum sună…’’iți dăruiesc inima’’!, cred că egoiști spun asta. Eu mi-aș dărui sufletul celui pe care îl iubesc, m-aș dărui lui cu totul, să simt că trăiesc și pentru mine și pentru el. Îl iubesc fără un motiv anume și poate niciodată nu va ști și nu voi primi aceleași sentimente. Poate cineva crede că disper,…Nu, nu disper deloc, știu că dragostea adevărată există pentru toată lumea și cum am așteptat până acum voi mai aștepta, merită! Criză în dragoste nu va fi niciodată, pentru că dragostea vine de nicăieri, din alte suflete, și sufletul este izvor nesecat de sentimente, de idealizare a unor lucruri deosebite. Eu cred că sufletul iubește, gândește, dragostea există în toate formele. Exemplu, putem rămâne fără nimic, dragostea va rămâne. Dragostea va rămâne acolo unde tu o pui și nimeni nu ți-o poate lua, deoarece nu există antidot. Mai cred că devreme sau mai târziu toți iubim cu adevărat măcar odată în viață și iubirea este o stare de bine, așa cum atunci când faci ceva bun ai o stare de bine și totuși iubirea nu se compară, iubirea cere respect, încredere,plăcere, comunicare,…așa văd eu iubirea adevărată. Iubim și părinți, copiii, însă iubirea de el (ea) diferă mult, foarte mult, deoarece este persoana cea mai specială din viața ta și poate așa s-a născut cuvântul iubire. Iubirea de părinți, frați, rude, iubiți, deci…iubirea diferă. Numai un om inteligent care a primit reproșuri cred că a, inventat acest cuvânt, dar nu și sentimentul în sine, pentru că asta face parte din noi. Ne naștem cu el și murim cu el…Unde? În suflet, îl avem dintotdeauna. Depinde cu cine și cum îl cultivăm pentru a, avea o iubire complexă. Îmi place să cred că dragostea respiră, că o am în vene și mișună cu viteză incomensurabilă.
🤔Destin-…✍
Întotdeauna am crezut în destin, aud vorbind o prietenă, iar acum, în situația dată cred și mai mult. Nu vezi că orice ai încerca să faci te zbați degeaba?” Mă gândesc deseori că dificultățile ne fac să credem că undeva o forță de sus ne ține pe loc sau ne împinge de la spate. Ar însemna să cred că sunt doar o păpușă în mâna păpușarului. Chiar nu pot singură să îmi fac un drum bun în viață? Chiar e destinul vinovat pentru tot și toate?
🤗De Ce Să Iubim?🤔
Se spune că omul poate trăi fără mâncare 30 zile, fără apă 3 zile, iar fără aer 3 minute.
Dar cât oare poate să trăiască fără iubire?
În zilele noastre deja prea mulți oameni care au uitat că iubirea constituie acel element, acea forță uimitoare care poate face minuni, însă odată ce am lăsat ușa inimii deschisă și am lăsat-o să intre…ne face să conștientizăm că nu mai putem trăi fără Ea, pentru că de fapt e ceva vital ,necesar pentru noi și nu mai înțelegem cum de am izbutit să trăim fără acest măreț sentiment până acum…iar ceea ce e cel mai oribil e că ne dăm seama ca până acum necunoscând iubirea nu am trăit împliniți în această lume, dar pur și simplu am supraviețuit, am existat asemenea unui oarecare lucru.
În societatea contemporană fiecare persoana s-a învățat că orice nu ar face pentru altcineva corespunzător trebuie să aibă ceva înapoi, iar aici nu mă refer doar la lucrurile banale pe care le facem zi de zi, dar anume la chestia că am început să nu mai iubim necondiționat. Nu mai suntem gata sa oferim afecțiune fără a cere altceva în schimb.
Spre rușinea noastră ne-am transformat în indivizi programați cu idei fără sentiment, pentru care neîncrederea e considerată a fi un indiciu al înțelepciunii de a trăi.
Am uitam prețul acelor momente când pur și simplu ne ținem de mână, când ne privim în ochi fără a scoate vreun cuvânt…am uitat…am uitat de inima noastră…
💌Când Te Văd, Viața E Un Cântec🎼
Când te văd, viața e un cântec
Tu, ești melodia ei
O păsărică-mi șoptește
Că-n jurul meu totu-nflorește
Te uiți la mine, simt că zbor
În jurul meu totu-i un nor
Ești ca un curcubeu
Mereu în sufletul meu
Zbor pierdută-n iubire
Învelită-n dăruire
Zbor gândindu-mă la tine
Dorindu-te aproape de mine
Mă-nconjori cu pasiune
Știu că ești doar pentru mine
Te privesc mă privești
Te iubesc, mă iubești
Înconjurată-n pasiune
Pierdută-n iubire
Învelită-n dăruire
Toate numai pentru tine
💗Ochii Tăi✍
Ochii tăi m-au învățat să privesc și să caut amurguri în dimineți. Ochii tăi m-au învățat să citesc și să cânt serenadele uitării. Ochii tăi m-au învățat să simt, să mângâi piatra rece, să iubesc zâmbetele dimineții și mângâierea ceții. Ochii tăi mi-au arătat adâncuri neștiute și mi-au liniștit bătăile inimii.Ochii tăi mi-au arătat că sunt frumoasă, mi-au scris pe frunte buze dulci și mi-au arătat ce frumos e să dăruiești iubire. Lasă-mă să-ți mângâi privirea, lasă-mă să-ți zâmbesc, și timpul se va transforma într-o mare de aripi…
💔Iartă-mă✍
Îmi doresc să-ți pot scrie mai mult, însă tu ști că ești tot timpul în gândul meu. Iubire, ești cel mai minunat bărbat…dragostea mea, la fel de plină de dor…și cu iubirea ce îți port în brațe, vreau să ști iubirea mea că am ajuns să îți iubesc și tăcerea…pentru că iubesc orice la tine. Inima mea acum se zbate în piept și nu are stare, te vreau lângă mine…să îți întâlnesc ochișorii și să îți șoptesc într-una cât de mult te iubesc. De multe ori simt că îți dorești să fiu alături de tine…dorești să-mi simți îmbrățișarea și căldura sufletului, iartă-mă iubirea mea că uneori nu sunt lângă tine. Uneori îmi venea să plâng datorită izvorului prin care se scurgea bucuria până la tulpina sufletului meu …dar îmi ascundeam fața la pieptul tău puternic…ca tu sa nu îmi vezi lacrimile …
