Lacrimile Care Încremenesc În Piept

Lacrimile sunt o binecuvântare de cele mai multe ori, salvează iubiri, purifică suflete, șterg urme dureroase, prezența lor creează emoție și dă încredere că acolo unde se preling pe obraz mai există umanitate. E suficient și dacă nu curg, ci doar apar ca niște bobițe de rouă în vârful genelor, să mai crezi că persoana care le produce e în stare de sentimente, are sensibilitate și o poate arăta fără să-și ascundă slăbiciunea. Plângem când ne copleșește emoția și ne doare pieptul așa de tare încât nu o mai putem ascunde între coaste, nici nu o mai putem masca. Atunci se rup zăgazurile și lacrimile izbucnesc în valuri însoțite de gemete binefăcătoare. Un plâns zdravăn liniștește și încheie o stare nefericită, de cele mai multe ori. Dar ce te faci cu lacrimile care încremenesc în piept și nu mai vor sub niciun chip să urce și să se rostogolească precum bobițele cristaline și sărate? Cum mai e la tine în suflet atunci? Se întâmplă să nu mai poți plânge, să-ți fi înghețat valurile acelea pe care le simțeai jucăușe, gata-gata să inunde pentru cel mai mic amănunt. Se întâmplă în urma unui șoc, în urma unei pierderi irecuperabile, când ai fi vrut să te dezintegrezi, să dispari în aerul zilei fără a mai fi nevoie să suporți. Plângi în continuare, rar, ce-i drept, dar de la gât în sus, plângi cu ochii cum s-ar spune. Cred că puțini sunt cei care nu au un ghemotoc de lacrimi asemenea unui ghem de cârpă uscat, aspru, inestetic, incomod, pe care să-l poarte toată viața. Există mereu ceva pentru care nu mai poți plânge, pentru care lacrimile s-au adunat și s-au întărit ca în urma unei erupții vulcanice. Urmele sunt acolo, dar totul este uscat, dureros de uscat. Cineva mi-a povestit despre această stare cu care a rămas după moartea soțului ei, o duce peste tot, se emoționează mai ales față de animalele care suferă, dar numai din gât, sufletul rămâne acolo jos ca într-o ultimă îmbrățișare de dor. Marile dureri nu pot fi șterse de lacrimi, marile despărțiri pietrifică organele și dau naștere la opere de artă.

Exodul De – Acum Începe ⁉️

Exodul de-acum începe!
Vom avea o Românie goală, în care oamenii verticali vor fi excepții.
Lupta noastră va continua!
Indiferent de cât de lung și îngrozitor pare un coșmar, binele va triumfa!
Democrația se apără în fiecare zi!
Unii dintre noi, vor face asta până la sfârșitul zilelor, pentru că este o datorie, pentru că iubirea fără dovezi nu există!
E o datorie față de morții noștri, luptători pe fronturi, eroii liberi din ’89 și lungul șir de vieți nevinovate, curmate de un sistem putred și corupt!
E o datorie față de copiii noștri!
E o datorie și cu datoria se merge și dincolo de moarte!
Nu există decât un singur drum : înainte!
De ce? Pentru că eu cred în noi și acest drept nimeni nu mi-l poate lua!
„Ce vrei tu este o utopie!”
Dacă așa se numește încăpățânarea de a vedea, de a respira, de a auzi și de a gândi fără să îmi fie frică ,atunci asta e, vreau imposibilul să devină posibil.Măcar să știu că m-am străduit și n-am fost complice la autodistrugerea țării mele și a viitorului copiilor mei.

Mă Gândeam… 🤔

Mă gândeam ce greu e să îți păstrezi mințile acasă în situații de genul ăsta…cum e pandemia, restricțiile, părerile divergențe dintre medici, cercetători … greu pentru un om simplu care nu are posibilitatea să verifice informațiile 🤔

Nu-mi Voi Trăda Pământul ✍️

Nu-mi voi trăda pământul, nu-mi trebui desfătare,
Chiar de-oi trăi, o viață, cu pâine și cu sare,
Nici slugă, vreodată, n-oi fi la vreun străin!
Stăpân mi-e numai Domnul! Și numai Lui mă-nchin!
Iar pentru bani și aur n-o să mă rup în două,
Cu sufletul din mine plătind o „viață nouă”,
Sărac de-aș fi de toate, rămân un om bogat,
Iar vie de mi-e mintea, mă simt îndestulat.
Chiar dacă demnitatea nu are căutare
Și nu e prețuită de cel ce n-o mai are,
O voi păstra întreagă până în ultim ceas,
Dar n-am s-ajung, prin lume, un câine de pripas!
N-am să-mi îndoi genunchii pentru-a putea trăi,
Când vieții, fiecare, c-o moarte va plăti,
Lupta-voi să-mi rămână curată conștiința,
Avere-i demnitatea, și cinstea, și credința!
Și nici o firimitură, din ele, n-am să vând,
Hrănindu-mi leșu-acesta ce-o merge în mormânt!
De mi-a fost dat amarul, mă satur din amar,
Îl beau ca pe-o licoare pahar după pahar.
Nu sunt o buruiană, nici plantă-agățătoare,
Să-mi calce trecătorii tulpina în picioare,
Prin vene-mi curge sânge din sevă de stejar,
Din rădăcină bună ,vru Domnul să răsar!
Stejarii nu sunt trestii, nici sălcii plângătoare!
Stejarul nu se-ndoaie, ci moare în picioare!

Niciodată Nu-mi Găsesc Ușor Cuvintele ✍️

Rostesc ezitând fiecare cuvânt, știind bine că el nu este suficient, nu este adecvat; adevărul este atât de vast și cuvintele sunt atât de mici!
Se zice că persoanele îndrăgostite pot conversa în tăcere. O simplă privire e suficientă. O fi vorba oare de suficiența a avea pe cineva în lumea ta? Adică încrederea în cealaltă persoană și cunoașterea lumii acesteia este la un nivel în care ști că orice ar face acea persoană nu va tulbura echilibrul lumii proprii?

Tristețea… ✍️

Tristețea mea nu-i una pământeană…
E o tristețe născută din zenit
Atinsă de îngeri, sărutată de steaua polară
Și apoi împărțită între cer și pământ.
Pe curcubeu, cântec de ciocârlie și zâmbet de copil ,
Tristețea mea își caută sămânța
Și încolțind ,să crească copac al nemuririi
Peste țărână și abis pod de bucurie.
Tristețea mea nu-i una pământeană
Nici eu nu știu de unde am înflorit
Și poate de aceea, uneori mă simt musafir pe Pământ.

Gânguri Pozitive… ✍️

Oamenii promit lucruri pe care nu le vor înfăptui niciodată. Și ei știu asta, dar se mint mult prea frumos. Fac legăminte, încheie contracte, dar dragostea și încrederea au dispărut. Cuvântul nu mai e cuvânt. E golit de duh și are nevoie de ștampilă. Amândoi aveau privirea în jos și nu mai îndrăzneau să se caute. El purta în spate o rană, ea mai multe. Și frica îi paraliza. Când alegem o cale, celelalte dispar în noaptea întunecată a sufletului. ..
_ Și te voi săruta pentru fiecare zi în care nu am putut să o fac. Lasă lumea să creadă că ești slab iar apoi fă -le o surpriză.
_ Și dintr-odată știu, cu cea mai mare claritate și certitudine, că a fi cu tine merită orice sacrificiu din lume.
_ Ce faci toată ziua ?
_ Te iubesc.
_ Te voi mai vedea ?
_ Când te vei privi în oglindă. ..
. .. Vine un moment în viață când se trage linie și se plătește un preț : pentru muncă, pentru iubire, pentru neiertări, pentru răutăți, pentru gândurile toxice, pentru. .. Călătoria vieții poate începe cu adevărat în orice clipă. Într-o secundă viața se schimbă și nu întotdeauna ce dăm mai departe putem păstra pentru noi.

Conștiința Noastră ❣️

Chiar acum, conștiința noastră, la un nivel referitor la agregatul grupului (conștiința colectivă) este blocată într-o frecvență vibrațională foarte scăzută. În mod colectiv, umanitatea se bucură de înșelăciunea că autoritatea este de fapt legitimă prin teama de violență, constrângere și amenințare. Încă de la naștere, omenirea a fost hrănită cu lingura înșelăciunea conform căreia „unii bărbați” sunt mai mari decât și mai potriviți să conducă colectivul, în funcție de selecția naturală și buna reproducere. În cele din urmă, acest lucru se reduce la ideea că omul crede că este Dumnezeu; Dumnezeu-Regele „Pontifex Maximus”.
Societatea, în ansamblu, a fost în mod deliberat înăbușită de cei care doresc să modifice omenirea într-un grup de masă mai ușor „standardizat”, care se va înțelege să se înțeleagă și să nu se întrebe niciodată de ce este așa cum este. Pentru cei care privesc adânc în adevărul evenimentelor documentate istoric și văd clar „ocultarea” cunoașterii folosind diferența de putere … este responsabilitatea noastră să acționăm pe baza acestei cunoștințe. Filosoful chinez Yung Ming a spus: „A ști și a nu face este de fapt echivalent cu„ a nu cunoaște până la urmă ”.
Autoguvernarea, autonomia, creșterea personală au fost din ce în ce mai îndepărtate și manipulate. Se întâmpla atunci, când oamenii nu erau la fel de direct controlați mintal ca și astăzi. Pe atunci oamenii aveau mai multă integritate, erau mai aproape de natură, aveau o iluminare mai spirituală și erau curajoși și activi. Aceasta, în sine, ar trebui să vă ofere un punct de referință cu privire la cât de multă putere trebuie să dezvoltăm între noi pentru a ne apăra împotriva tiraniei în epoca noastră.
Nu suntem cel puțin neputincioși. Sarcina noastră principală este să ne trezim și să trăim la înălțimea naturii noastre inerente. Acest lucru necesită o anumită acțiune pentru a realiza pe deplin, dar este atins de oricine și se poate întâmpla destul de repede. Odată ce ne-am trezit la aceste adevăruri simple și punctele încep să se conecteze, suntem pe drumul spre activare pentru a ajuta la risipirea acestei pericole periculoase, cu toate acestea, fiecare dintre noi este chemat să facă.
Nu există loc care să ne oprească sau să ne ascundem capul în nisip. Fie că este vorba de războiul informațional, de acțiunea socială la care sunteți chemat, de orice fel de neascultare civilă și respingere a grilei lor de control sau de confruntare spirituală directă, este timpul să ne liniștiți cu viețile noastre, clar și fără să tremurăm. Reacția celor din jurul nostru nu este ceea ce ne preocupă, ci este fidelă poziției pe care știm că trebuie luată în inimile noastre. Restul vor urma pe măsură ce vom da exemplul sufletelor pe deplin vii, treji, conștienți și activi.
Ține ochii deschiși și rămâi în alertă. Fiecare dintre noi este chemat la luptă în diferite moduri minunate. Doar faceți-l când vine semnalul. Războiul nostru spiritual se bazează pe luarea inițiativei; creând, nu reacționând. Nu este momentul să ne oprim. Ne aflăm într-un moment unic în istoria omenirii și avem o oportunitate uimitoare, dar totul depinde de noi. Trezirea se apropie de masa critică și are nevoie de umerii noștri la roată spiritual, informațional, activ și din toată inima.
„De-a lungul istoriei umane, pe măsură ce specia noastră s-a confruntat cu faptul înspăimântător și terorist că nu știm cine suntem sau unde mergem în acest ocean de haos, au fost autoritățile; autoritățile politice, religioase, educaționale , care a încercat să ne mângâie dându-ne ordine, reguli, regulamente, „informând”, formându-și în mintea noastră viziunea asupra realității. Pentru a gândi singur trebuie să puneți la îndoială autoritatea și să învățați cum să vă puneți într-o stare vulnerabilă, deschisă mentalitate; haotic, confuz, vulnerabilitate pentru a te informa. – Gândește-te pentru tine. – Timothy Leary
„O societate ai cărei cetățeni refuză să vadă și să investigheze faptele, care refuză să creadă că guvernul și mass-media lor îi vor minți în mod obișnuit și vor fabrica o realitate contrară faptelor verificabile, este o societate care alege și merită Dictatura de Stat a Poliției a obține.” – Ian Williams Goddard

Fii Loial Față De Tine Însuți!✍️

Niciodată nu-ți compromite valorile și crezurile tale, chiar cu riscul de a fi ridiculizat sau respins.
Fii loial față de tine însuți. Trăiește-ți propria viață și nu-i lăsa pe alții să decidă ce-i mai bine pentru tine. Dacă o vei face, vei fi nefericit pentru că nu îți ești loial. 👍🤗

Am ajuns puțin târziu la cele scrise… 😏

Un Gând! Un Vis… O Dorință! 😇

Un gând! Un vis… O dorință! Tristețe! Bucurie! Fiecare dintre noi le simte, le trăiește și dorește, la un moment dat, să le împărtășească. Vrem să iubim, să fim iubiți. Și totuși, parcă există ceva mai profund, ceva mai trainic, ceva ce ne dă cu adevărat putere, ceva ce nu ne lasă să ne descurajăm, ceva ce ne dă, până la urmă, aripi să visăm din nou. Să fie acest lucru prietenia? Pentru fiecare dintre noi, prietenia înseamnă ceva, fiecare îi dă valențe diferite. Și totuși, pentru cei mai mulți, prietenia înseamnă, de cele mai multe ori, TOTUL. Prietenia? Un cuvânt ce greu poate fi explicat în cuvinte. Prietenia! exprimarea sinceră și fără rezerve a gândurilor și simțurilor tale în fața unei alte făpturi omenești, sinceritate totală și dezinteresată în viața lăuntrică cea mai intimă, ca o încercare de retrăire în profunda simpatie a unei alte ființe omenești. Prietenia face să nască, hrănește și întreține cele mai frumoase sentimente de generozitate de care e capabilă o inimă omenească. Prietenie este când persoana care ți-e alături acceptă să fie „acolo” pentru tine și la bine și la rău.

  (necunoscut)