🌺Pictorului⭐⭐⭐✨

🌺Pictorului⭐⭐⭐✨


Când sufletu-a venit la întrupare
Un trup de humă a primit în dar
Iar Domnul, alegându-l din mulţime,
A pus în mâna lui divinul har.

I-a hărăzit, la trecerea prin vreme,
Spre stăpânire magicul penel,
Imaginile minţii creatoare
Să prindă viaţă, ajutat de el.

Cândva supranumit un ,,ochi al lumii”,
Al ,,poeziei mute” creator,
Modelator al sufletelor noastre
E pictorul, al artei slujitor.

Comorile din inima naturii
Şi visele ce gându-a plăsmuit,
Cu multă pasiune şi culoare,
Pe neaua pânzei, el le-a zugrăvit.

Întreaga măreţie-a unei clipe
În operă o poate transforma,
Făcând-o să rămână-n veşnicie.
El e nemuritor prin arta sa.

😢Călăul😭

😢Călăul😭


S-a agăţat de tine cu-atâta disperare
Ca orbul ce în valuri ar sta să se înece
Şi mâna ţi-a cuprins-o puternic în strânsoare.
A ta pentru vecie, te-ar fi iubit cât zece!..
Venit de nicăierea, i-ai apărut aievea
Ca dar al Providenţei ce-a coborât din cer…
Cât de deşarte visuri! O scurtă amânare
Sentinţei pentru moarte….Sărmanul prizonier!
Din valurile mării ce se-agitau în goană
L-ai tras către lumină zâmbindu-i prefăcut,
Că malul e aproape, că simţi deja nisipul…
O insulă pustie! i-ai spus… Şi te-a crezut!
Sub masca inocenţei pe-a îngheţatei inimi
Vândută pe vecie pârdalnicului hău
Se ascundea cu grijă un demon al terorii,
Un chip fără de suflet…un monstru…un călău…
Ce gânduri necurate şi ce simţiri de fiară
S-ademeneşti în plasă un înger prăbuşit,
Făcându-l să mai creadă că ar avea scăpare
Din iadul ce în flăcări atât l-a chinuit?
Şi ce plăcere crudă să-l smulgi dintre ruine,
Să mângâi şi să sufli pe rana care doare?
Cum te mai rabdă Cerul? Pământul cum te ţine
Când ai salvat un suflet doar să-l priveşti cum moare?

🎼Trei Lacrimi Reci De Călătoare – Ion Minulescu😢

🎼Trei Lacrimi Reci De Călătoare – Ion Minulescu😢


Şi-ai să mă uiţi –
Că prea departe
Şi prea pentru mult timp porneşti!
Şi-am să te uit –
Că şi uitarea e scrisă-n legile-omeneşti.

Cu ochii urmări-vei ţărmul, topindu-se ca noru-n zare,
Şi ochii-ţi lăcrima-vor poate
Trei lacrimi reci de călătoare ;
Iar eu pe ţărm
Mâhnit privi-voi vaporu-n repedele-i mers,
Şi-nţelegând că mi-eşti pierdută,
Te-oi plânge-n ritmul unui vers.
Şi versul meu
L-o duce poate vreun cântăreţ până la tine,
Iar tu –
Cântându-l ca şi dânsul,
Plângându-l, poate, ca şi mine –
Te vei gândi la adorata în cinstea căreia fu scris,
Şi-uitând că m-ai uitat,
Vei smulge din cadrul palidului vis
Întunecatu-mi chip,
Ca-n ziua când te-afunda vaporu-n zare
Şi când din ochi lăsai să-ţi pice
Trei lacrimi reci de călătoare!

😢Nu Sunt De Vină…💔

😢Nu Sunt De Vină…💔


Eşti un maestru în cuvinte şi ştii frumos să spui poveşti,
Poţi cuceri auditoriul, pe mine nu mă păcăleşti.
De masca ce ţi-o pui pe faţă, oricine s-ar îndrăgosti,
Întreaga lume de te-ar crede, pe tine nu te poţi minţi!
Repeţi greşeli ce, altădată, atât de tare te-au durut
Şi-a căror rană, să o vindeci, nici până azi n-ai mai putut.
Toate iubirile din lume de ţi s-ar arăta în prag,
Nu vor putea să-nlocuiască iubirea celui ce ţi-e drag!
Nu încerca să-mi cauţi vină menită să te-adăpostească,
Eu ţi-am iubit şi faţa hâdă pe care ţi-o ascunzi sub mască
Şi ţi-am iertat greşeli ce , sigur,în locul meu, n-ai fi iertat,
Nu mă-nvinovăţi pe mine când numai tu eşti vinovat!
Te-am cunoscut până-n străfunduri neîntinate de minciuni
Şi ţi-am ascuns întreaga pleavă ce-n traista vremii o aduni,
Ţi-am fost iubită şi prieten,copilă, mamă uneori,
Iar sufletul ţi-am pus în palmă, fără să cred c-ai să-l omori.
Nu am să-ţi spun cuvinte grele, nu văd c-ar mai avea vreun rost,
Rămâi să rătăceşti prin viaţă, pe-acelaşi drum pe care-ai fost,
Să faci, cu pasul tău, cărare prin buruieni şi mărăcini,
Sperând că cerul o să-ţi spele toate păcatele şi vini.
Nu voi mai fi nicicând aceea pe care-ai cunoscut cândva,
Ce-atât de-ncrezătoare-n tine, ca o nebună te iubea!
Rămâi şi-adună-ţi ,,mărunţişul” ce-l vei fi câştigat la ,,zar”,
Luptând cu demonii din minte şi adevărul din pahar!

☹ Continuarea – Vârsta De 18 Ani Ⅱ☁

☹ Continuarea – Vârsta De 18 Ani Ⅱ☁


Când tatăl meu s-a dus la miliție, nu a știut exact, sau dacă a făcut intenționat, deoarece acolo a declarat că am fost violată. Nu apucase să mă violeze, doar că mi-a rupt capotul să mi-l pună la gură din cauza sângerări abundente. După ce a dat declarație la miliție, a venit acasă, mi-a spus că trebuie să mă duc și eu, l-a trimis și pe fratele meu cu mine, eu aveam fața distrusă, abia puteam vedea foarte puțin din cauza umflături. Pe drum l-am întrebat pe fratele meu de ce ma lăsat singură și a fugit, mi-a răspuns că a primit bani de la acel băiat ca să plece pentru că el are să vorbească ceva cu mine. Înainte de a pleca de acasă spre miliție, mama mi-a spus că dacă nu ma violat să îl iert deoarece tata va încerca să profite de pe urma mea cerând bani mamei băiatului, pentru că mama lui a și venit să îi propună tatălui bani în schimbul iertări, în plus, el avea tată de al doilea, stătea cu gazdă deoarece bărbatul mamei lui nu i-a permis să locuiască în casă cu ei, pentru că el abia aflase cum că soția lui are un copil, în plus suferea de o boală a sângelui și face în pat mereu. Acest băiat a locuit la tatăl lui până la vârsta de 17 ani. Mama era miloasă, și mi-a spus să iert și Dumnezeu mă va ajuta să trec peste. Ajunsă la miliție, am povestit totul, comandantul nu m-a crezut, mi-a dat o palmă, m-a urcat în mașină și m-a dus la spital. Acolo mi s-a făcut un certificat medico legal, unde arăta că sunt virgină, deci, eu nu mințeam deloc. Au mai fost întrebări, apoi am fost întrebată dacă vreau să iert, am spus că da și să fiu lăsată în pace. Când am plecat de acolo, mi-au spus că seara la orele 17 să fiu acolo cu respectivul băiat. Am plecat spre casă cu fratele meu. Ajunsă acasă fratele meu a spus tatei că eu am iertat, a mai avut loc o bătaie cu cârja, înjuri și m-a dat afară din casă. Am plecat la doamna profesoară, știa și dumneai totul. Seara am fost la miliție iarăși cu subsemnatul care mă bătuse în așa hal încât îmi doream în fiecare secundă să mor. Ajunsă acolo, sau luat iarăși declarați, el nu a mințit, a spus exact ce a făcut, după declarație un milițian i-a spus că l-am iertat și nu are voie să se mai apropie de mine, însă el a spus fără nici o reținere că dacă nu mă căsătoresc cu el mă va omorâ. Atunci nu știu de ce, însă sectoristul de cartier și ceilalți au spus că dacă îl iert trebuie să mă mărit, dacă nu va rămâne acolo. Eu fără să stau pe gânduri am iertat, la mintea mea mi-am spus că eu voi sta la profesoară și el nu va avea ce face, însă nu a fost deloc așa. Ajunsă acasă mama băiatului mă ruga să mă mărit cu el că mă place că ea va face ca totul să fie bine, că îmi va ajuta mama. Tata nu era de acord, el avusese în trecut o relație cu acestă femeie, însă eu abia mult mai târziu am aflat. Am plecat la profesoară, i-am povestit, și dânsa era deaja informată despre tot de la mama băiatului cred. Ma sfătuit că mă pot mărita cu el să pot scăpa pe mama de bătăile tatei. Atunci am crezut că intru în pământ, m-am simțit singură, neajutorată. Am căzut pe gânduri, și chiar de eram mică de ani, am gândit că mama băiatului vorbise și cu miliția, și cu profesoara, într-un cuvânt îi cumpărase pe toți. Am revenit acasă, pe drum m-am gândit că o voi ajuta pe mama mai mult, că va sta cu mine, însă habar nu aveam ce înseamnă să fi o femeie măritată dacă eu nici măcar nu avusesem un prieten, doar un băiat ce mă simpatiza și mă trata ca și sora lui, el fiind mai mare cu 11 ani decât mine. S-au ținut de capul meu mama lui , profesoara, nașa mamei băiatului, chiar și mama mi-a spus că e un băiat necăjit și o să fie bine. Am acceptat în cele din urmă. La mine nimeni nu se gândea, însă eu mă gândeam la toți, oare de ce? Acel băiat de care spuneam mai devreme ca mă ocrotea ca pe o soră, a venit și m-a cerut el în căsătorie, însă nu puteam să fac asta deoarece cel care mă bătuse trebuia să facă închisoare pentru tentativă de viol. Recunosc că în acel băiat aveam încredere și îl plăceam, dar… trebuia să fac cum eram sfătuită. Și uite așa m-am văzut măritată. Tata sa supărat și mai tare, a spus că numai am ce căuta în casă. Nu era supărat că mă măritasem cu el, îl rodea faptul că nu luase bani pe mine, m-am mutat la el unde locuia cu gazdă, nu a avut curaj să se atingă de mine, mama lui a și venit să mă ia cu ea la servici, lucra la covoare. Dimineața la 5 plecam la muncă. Nu a trecut o săptămână că dimineața m-am trezit udă în pat, soțul făcuse pipi în pat, am luat să fac ordine și când a bătut mama lui la ușă să merg la muncă i-am spus că trebuie să spăl, sa supărat, a plecat. El sa trezit a plecat la muncă, lucra în șantier naval, abia ce se angajase, un fel de cursuri cum era pe atunci. Între timp, a venit nașa soacrei mele ce mi-a povestit despre boala lui, despre cum mama lui a dorit să îl căsătorească cu mine din cauza boli și ca să poată face buletin de oraș, în schimb, amenințându-mă să nu spun soacrei că nu va recunoște și eu voi fi cea mincinoasă. Nu am spus nimic, doar că din acea zi am spus că eu nu mai merg la muncă acolo. A venit timpul de logodnă, adică la o săptămână, mi-a cumpărat cămașă de noapte și mi-a spus că va trebui să joace rachiu, că așa se face. Am stat ca un monstru în seara când a fost logodna, acea cămașa nu sa pătat, în schimb sa pătat cearșaful care nu era prea bun, era o lenjerie urată și ruptă pe alocuri. Când să ia soacra cămașa a văzut că era cearșaful și nu cămașa, atunci a spus că va juca cearșaful peste o săptămână între nași. După o săptămână a cumpărat rachiu și le-a spus că era vorba de cearșaf, asta doar nașilor, restul lumii nu știa nimic. Și așa la vârsta de 16 ani și jumătate m-am văzut măritată fără ca eu să iubesc. Și bătută, și măritată cu bărbatul ce mă nenorocise pe viață, iar acea nenorocire m-a marcat pe viață. Am stat cu ochii roși mai mult de un an de zile, dureri groaznice, iar la gură un semn din cauza batistei ce îl port și acum cu mine, acea umflătură de la buză a rămas așa pentru totdeauna. Iarăși mă opresc, am un nod în gât, numai pot continua, în seara asta. Va urma….

😢Încă Mai Cred…💔

😢Încă Mai Cred…💔


Încă mai cred în tine, încă mai cred în noi
În vieți din ceruri scrise și-n soare după ploi.
Mă fascinează macii cu-a lor roșie floare
Și cred în reânvierea, iubirii care moare.

Ador al Toamnei rece, covor de frunze moarte
Mirosul de gutuie care mă îmbie în noapte.
Petrec mult cu privirea al păsărilor zbor
Ducând pe-a lor aripă, și-un dor rătăcitor.

Îmi place-n valuri vântul când tâmpla mi-o îngheață
Și din monotonie, să mă trezesc la viață.
Iubesc ce mă înconjoară și totul mă încântă
Chiar dacă-n a lor stare, nu mișcă, nu cuvântă.

Încă mai cred în oameni și în cuvântul lor
Deși mă îmbracă-n vorbe, și gesturi care dor
Încă mai cred în tine, încă mai cred în noi
Curând se va însenina cerul, după atâtea ploi…

☹Vârsta De 18 Ani Ⅰ ☁

☹Vârsta De 18 Ani Ⅰ ☁


Și uite așa, de la 14 ani și până la 18, am făcut drumuri între Doamna profesoară, unde mai făceam lecții, o baie…. Școală, casa părintească unde trebuia să fac curat, mâncare, să am grijă de mama, să merg la cantină, să plătesc cheltuielile casei, și mai mergeam la cine avea nevoie să fac curat, să stau cu copiii. Îmi era drag să o spăl pe mama, însă, mereu îi era rușine de mine. Bătăile, dormitul afară, vorbele urâte nu au încetinit din partea tatălui. Încercam să supraviețuiesc pentru mama ce nu avea nici un alt ajutor în afară de mine. Într-o seară am dorit să văd un serial, și cum nu aveam televizor, am mers la o vecină. Acolo a venit și un băiat, de fapt venea mai multă lume pentru că nu toată lumea din cartier avea televizor. În acea seară s-a nimerit să fiu doar eu și acel băiat la televizor, bineînțeles și cu fratele meu. Când s-a terminat serialul, am plecat. Între vecina cu televizorul și casa noastră ne despărțea două case, iar ora nu era târzie, 9 și două zeci de minute. Am ieșit în stradă, am văzut că fratele meu fuge înainte, însă nu mi-am dat seama de ce. În următoarea secundă băiatul care fusese cu noi la televizor îmi spune să merg până la el acasă, am intrat în panică, am dat să fug, să țip, iar el mi-a dat cu pumnul în gură, și mi-a pus o batistă în gură să nu țip, apoi m-a luat în brațe. Când să ajungă aproape de casă am reușit să mă eliberez, iar el mi-a mai dat cu pumnul în față în ochii, ma bufnit sângele, s-a speriat, m-a lăsat jos, a rupt capotul pe care îl aveam deasupra hainelor, mi la pus la gură și a fugit. M-am chinuit și am ajuns în casă. Nu am spus nimic, nu m-a văzut nimeni, decât dimineață. Eram umflată la față, nu puteam vedea, îmi doream să mor. Mama s-a speriat, tata m-a întrebat cine mi-a făcut asta, i-am spus și s-a dus la miliție.
Am ajuns la un punct mult prea dureros pentru mine, de aceea, va urma….

💐Limba Noastră🌻❣

💐Limba Noastră🌻❣


Nu mai slutiți limba română,
N-o otrăviți cu englezisme,
La fel ca neamul să rămână
Curată, demnă, fără schisme.

Nu-i puneți tinichele-n coadă
Și n-o loviți în ortograme,
N-o schilodiți, n-o faceți oarbă
Ci învățați-o de la mame!

E-atât de dulce și curată
Și curge ca o apă lină…
N-o faceți într-un fel ciudată,
Căci se va pierde fără vină!

☹Ești Prizonier⌛

☹Ești Prizonier⌛


Eşti prizonier în gândurile mele,
Trăiești în mine chiar de nu mă vezi,
O tristă închisoare a iubirii
Din care nu ai cum să evadezi.

Că te iubesc o vede-o lume-ntreagă,
Nu pot să mint, nu știu să mă feresc,
E prea târziu și nici n-aș avea unde
De ochii ei să mă adăpostesc.

A fost blestem să îmi apari în cale,
Nu știu de am sau dacă ai vreo vină,
Dar sufletul mi te-a dorit pe tine
Iar inima de dorul tău suspină.

Privirea ta ca negurile nopții
M-a subjugat și-n ea m-am rătăcit,
Mă va urma și dincolo de lume,
Nemaiputând să uit că te-am iubit.

N-am cum să știu și nimeni nu-mi va spune
Cine ești tu, ce ești cu-adevărat,
Dar sufletul a regăsit în tine
Pe-acela ce demult l-a așteptat.

Departe mi-ești și-mi ispășesc pedeapsa,
În lipsa ta viața mi-e un chin,
Căci mi-ai pătruns și simt cum curgi prin vene,
Iar fără tine mor câte puțin.

⁂❀☼Grădina Maicii♥❀⁂

⁂❀☼Grădina Maicii♥❀⁂



Aștept cu drag s-ajung din nou la tine,
Dac-aș putea m-aș reîntoarce-n zbor,
Căci simt cum plânge inima în mine
De-atâta chin și de atâta dor.
Nu-i nicăieri în lume ca acasă,
Oricât de greu, oricum ne e mai bine,
În nici un loc nu simți fiorul care,
Tulburător, îţi freamătă în vine.
În munții tăi cu crestele în nouri,
Eternii paznici ai averii tale,
Ascuns-ai bogății nemăsurate
De ochii hoți ce ți-au ieșit în cale
Și în pădurile-ți întinse, cerbii,
Ca în povești se-adună la izvoare,
Ai ape dulci și râuri șerpuite
Ce clocotesc vărsându-se în mare.
Pe câmpuri nesfârșite curg în valuri
Bogate holde ce valsează-n vânt
Ș-n codrii tăi cu licăr de smaralde
Voioase păsări se întrec în cânt.
Iar limba ta cea dulce și suavă
E-aleanul ce se naște din iubire,
Comoară ce-au păstrat-o-n vers poeții
Ca nouă să ne-o lase moștenire.
În doine pus-ai dorurile toate
Zădărnicind a timpului uitare,
Din rădăcina care ți-a dat viață
Tu ne-ai hrănit, pe rând, pe fiecare.
La pieptul tău am cunoscut lumina,
Din graiul tău cuvintele-mi rostesc,
Pământul tău doresc să mă îngroape
Când va fi vremea să te părăsesc.
Ești cuibul unde sufletu-și așterne
Culcușul drag, ești dulce alinare,
Un colț de rai ce Domnul îl alese
,,Grădina Maicii”, de la țărm de mare.